Oua benedict

Primele mele oua Benedict

De-a lungul timpului am vazut zeci de retete de oua Benedict, punandu-mi baza in special in Gordon si Jamie, dar nu numai. De la interpretarile clasice si pana la cele creative, toate mi se pareau relativ simple. Am zis ca e floare la ureche si ca o sa fac chiar maine! Maine insemnand fiecare zi din ultimii doi ani. De obicei cand evit sa fac ceva, am un motiv mic undeva bine ingropat. In cazul asta era vorba despre textura oului posat. Eu am doua texturi pe care nu le suport si acelea sunt cea zgarcioasa si cea gelatinoasa, foarte moale. Well…stiti si voi cam cum ar trebui sa fie galbenusul ala runny despre care tot vorbesc baietii astia destepti pe la Paprika si prin aplicatiile lor.

Ma trezesc intr-o dimineata si zic, “Gata! Azi e ziua voastra, oua Benedict ce va aflati voi!”. Ma spal pe ochi, pe dinti, ma duc in bucatarie si fac inventarul. Oua am, otet am, sare am, apa am, bacon?! Nu mai pun, si asa m-am ingrasat. Unt am, uite si niste spanac. Gata! Fac o salata acrisoara de spanac, ung o felie de paine prajita cu unt si deasupra pun oul perfect posat, cu galbenusul nerabdator sa fie spart si runny. Toate bune si frumoase, pana la oua. Trei silabe – DE-ZA-STRU!

Pun apa la fiert intr-atat incat sa nu bolboroseasca foarte tare, adaug un praf de sare si o lingura de otet, fac un mic vartej si sparg primul ou. Nu se lega de nicio culoare, toata apa se albise, incep sa curga apele pe mine (cine ma cunoaste cu adevarat stie cat sunt de perfectionista si cat de urat fac cand nu-mi iese ceva in bucatarie, in special mama mea, saraca). Mama ma consoleaza si incearca sa ma faca sa cred ca de fapt a iesit si ca e doar o faza, dar nu, era un esec. Il scot pana la urma, inlaturand partile “desirate” si il pun pe o farfurie cu un servetel. Oul numarul doi, la fel de esuat, dar…cu o tenta de reusita, in ideea ca partea cu galbenusul arata decent si putea fi pus pe salata pentru o poza ok. :))

Oua benedict Oua benedict
Scoase amandoua pe servetel, le las sa se odihneasca. Urmeaza episodul: Sosul olandez. Ma repet, cinci silabe: SI MAI DE-ZA-STRU. Pregatesc toate vasele si ustensilele pentru bain marie. Separ doua oua si bat energic galbenusurile cu zeama de lamaie. Intr-un ibricut topesc untul si il asez deasupra vasului cu apa. Amestec repede, repede turnand incet, incet galbenusul peste unt si obtin, cam tarziu, dupa nervii si rabdarea mea, un sos galben perfect. Plec cinci secunde sa asez oul peste painea proaspat prajita si salata de spanac si in spatele meu, a mea mama draga, decide sa mai amestece ea de doua ori, IN SENS INVERS, in sos. Il taie, bineinteles.

Oua benedict

Ma inrosesc la fata, ea se inegreste :)), iau ibricul si incep sa fac trucul valabil pentru orice chestie care se taie, in afara de ciocolata cu unt, bat sosul atat de repede pana ma doare mana. Se repara, pentru putin timp, nu va bucurati. Il pun peste ou, arata bine doua secunde cat sa fac cinci poze si apoi se taie iar. Gust, nu-mi place.

The end. Nu mai fac niciodata oua Benedict.

P.S. Fac doar daca ma rugati frumos. Cu voi vorbesc, prietenele mele care abia asteptati urmatoarea cina intre fete.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s